Făgăraşul de astăzi se înfăţişează turistului venit aici ca un oraş în care, alături de locuri şi monumente evocatoare pentru îndelungata şi zbuciumata sa istorie, sunt prezente, la tot pasul, prefacerile structurale petrecute în ultimii ani.

Veacuri de-a rândul micul târg s-a aflat în umbra falnicei cetăţi medievale ce a rezistat numeroaselor asedii la care a fost supusă; furia neputinţei de a cuceri puternicele ziduri şi bastioane s-a întors asupra aşezării, pârjolită astfel în repetate rânduri. Adăugând la toate acestea molimele care au bântuit-o, desele revărsări ale Oltului, precum şi un adevărat cortegiu de vitregii ale veacurilor de asuprire avern conturata imaginea generală a existenţei acestei aşezări mult şi greu încercata de-a lungul istoriei.

Nu este de mirare faptul că nu mai poate fi găsită în picioare, în afara cetăţii, vreo alta construcţie mai veche decât secolul al XVII-lea. Distrugerile repetate au făcut ca zestrea de monumente istorice databile în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea să fie destul de săraca, ceea ce face ca dominanta arhitectonică (mai ales a centrului oraşului şi a zonei din jurul cetăţii) să fie constituită din edificii ridicate în a doua jumătate a secolului al Xix-lea şi la începutul veacului nostru, între acestea, ici acolo, la o privire fugară abia mai pot fi desluşite, dincolo de repetatele modernizări, şi cele câteva clădiri rămase până la noi din veacul al XVIII-lea.

În timpul călătoriei sale în Transilvania, Nicolae Iorga vedea, într-o dimineaţa a anului 1906, Făgăraşul, „cu apa săraca a râului sau limpede (Berivoiul) care-şi încreţeşte mersul încetinel subt podurile de lemn care tremura, cu uliţele nespus de prăfoase, cu movilitele caselor de gospodărie smerită. în piaţa se fălesc zidiri nouă...", - piaţa care nu era alta decât ceea ce numim astăzi centrul vechi al oraşului şi care vinerea se umplea de forfotă târgului săptămânal.

Amplul program de sistematizare a Făgăraşului a prevăzut construirea unui centru civic într-un perimetru situat în zona de sud-vest a cetăţii; aceasta amplasare, în situaţia în care vechiul centru a fost păstrat, oferă vizitatorilor posibilitatea de a parcurge, pe o suprafaţa restrânsă şi într-un timp relativ scurt, etape ale vechii şi noii istorii a localităţii; în acest triunghi format de fosta piaţa, cetatea de piatră şi noul centru civic se poate realiza o călătorie prin vreme, de la aşezarea dominată de viaţa feudală la micul târg de odinioară şi la modernul municipiu de astăzi.