In creaţia artistica populara locala, portul ocupa un loc de frunte prin structura, croi si varietatea ornamentelor ţesute sau cusute, care îi imprima o nota de originalitate.

Tara Făgăraşului prezintă, din punct de vedere al portului tradiţional românesc, trei zone :

1. Zona Avrigului, ce grupează localităţile Porceşti, Sebeşul de Jos si de Sus, Racovita, Avrigul, Porumbacul de Sus si de Jos

2. Zona Făgăraşului, ce cuprinde 51 de localităţi de la Cârtisoara pana la Sinea Noua si Sercaia

3. Zona de est, cuprinzând 12 localităţi de la Parau până la Mateias (nord-vest de Hoghiz)

Trasaturile generale ale costumului trădează viata si firea oamenilor ce-si duc traiul între crestele munţilor si apa Oltului. Caracteristice sunt simplitatea si eleganta , liniile drepte ale pieselor de port, materialul gros, lungimea si culoarea , modul original de găteala a capului. O trăsătura deosebita este ca toate piesele vestimentaţiei sunt bine strânse pe trup, ceea ce conferă o nota de supleţe. Copiii poarta costume asemănătoare celor maturi dar de dimensiuni reduse, potrivite cu vârsta lor.

La grupa tinerilor, costumul pentru feciori cuprinde aceleaşi piese ca si la bărbaţii maturi, cu deosebirea ca sunt mai ornamentate : carnasa cu cusături pe poale cu mătase alba si dantela, cioareci, pieptar brodat cu lâna, serpar cu ţesătura, zechea sau cojocul, pălăria sau căciula (în funcţie de anotimp). Vara se poarta pantaloni de bumbac, strânşi pe picior.

La costumul pentru fata si femeie tânăra remarcam doua forme în evoluţia camasii. Forma tradiţionala, care se încadrează tipului Poncho, asemănătoare cu camasa bărbăteasca, s-a purtat si în prima jumătate a secolului al XX-lea. Forma actuala este brâul de ie sub care foile sunt adunate în creţuri, peste acestea fiind cusuta o brăţara. Ornamentaţia camasii este florala, dispusa pe piept, spate si pe toata mâneca. Peste poalele camasii tradiţionale se punea catrinta cu motive ţesute, iar mai târziu s-a introdus surtul, vărgat vertical si cu alese motive geometrice, având pe poale un volan ; la brâul de ie se poarta poale separate peste care se pune un surt negru învâstrat si cu ornamente florale mari. Se poarta pieptar sau, pe timp rece, jacheta din stofa neagra. Pe cap, în trecut, fata punea o pălărie neagra cu bor drept si cu ciucur de lâna colorata (ce da o nota de originalitate portului popular), iar pe timp de iarna purta o broboada cu franjuri .

La grupa maturilor se remarca portul femeiesc, care se detaşează în ansamblu de cel al bărbaţilor prin bogăţia numerica si cromatica a pieselor costumului - pastura roşie cu varga ţesuta, ie cu poale lungi si cusături peste cot, bete, căita cu fruntar si pomeselnic, ultimele trei piese fiind tipice pentru zona Tarii Făgăraşului .

Costumul bătrânilor este caracterizat prin simplitate. Costumul de bătrâna păstrează ia veche, cu poale lungi, cu gura în fata si ornamente cusute în jurul ei, pastura neagra, căita cu fruntar si pomeselnic, pe care îl poarta pe sub barba, lăsând capetele libere pe spate. La costumul pentru bătrâni, tipice pentru zona Tarii Făgăraşului sunt cioarecii, buboul - haina de lâna purtata numai pe ger mare, camasa cu mâneca larga, căciula ascuţita.