Situata la poalele versantului muntos al Munţilor Fagaras, între doua dealuri împădurite si în apropierea apelor cristaline ale râului Berivoi, mănăstirea este atestata încă de la mijlocul secolului XVIII, epoca în care se ştie ca era una dintre cele mai mari mănăstiri din Transilvania, cu obşte mare si important prestigiu.
In anul 1761, împreuna cu alte locaşuri de cult din Tara Făgăraşului, mănăstirea este distrusa de generalul austriac Buccow. O parte din călugări trec munţii în Tara Româneasca, alţii se refugiază la Mănăstirea Bucium, din apropiere, unde au dus si clopotele mănăstirii. Aceştia din urma, împreuna cu vieţuitorii din acea mănăstire, au fost arşi de vii în biserica de lemn a mănăstirii, care a fost incendiata de asediatori.
Timp de 232 de ani, mănăstirea a rămas doar în amintirea localnicilor prin denumirea locului - „La Mănăstiri - atât în partea dreapta cât si în cea stânga a râului Berivoi (pe hotarul satului Berivoii Mici se afla schitul „ Sf. 40 de Mucenici , distrus si el).
In anul 1992 credincioşii au luat iniţiativa de a redeschide si a reconstrui aceasta vatra spirituala, la 29 iunie 1993 punându-se piatra de temelie a bisericii cu hramul „Sf. Apostol Andrei . După sfinţirea locului a fost instalat primul stareţ a noului aşezământ -părintele ieromonah Iosif Toma -, căruia i s-au mai alăturat câţiva iubitori de linişte. S-a reuşit construcţia primului altar, folosit pentru sezonul cald, apoi un paraclis pentru perioada de iarna, sfinţit la 20 iulie 1995, cu hramul „înălţarea Domnului . în decursul anilor 1995-1997, s-au mai construit doua corpuri de chilii si o anexa gospodăreasca, complexul monahal de la Berivii Mari dezvoltându-se încetul cu încetul.
Deşi mănăstirea este retrasa la 5 km de localitatea Recea si de Berivoi, ea este mereu căutata de credincioşi. Din cauza condiţiilor minime de adapostire a pelerinilor la serviciul religios al sfintelor slujbe, s-a accelerat ritmul de demarare a lucrărilor la biserica mare a mănăstirii. Construcţia a fost începută în primăvara anului 1997, fiind acoperita în toamna anului 2000, prin munca voluntara a sătenilor. Biserica este lucrata în stil brâncovenesc, specific locului. întreaga arhitectura a ansamblului monahal de la Berivoii Mari a fost gândita si proiectata după modelul cetăţilor fortificate, cu câte un bastion în fiecare din cele patru colturi ale cetăţii, având în centru biserica.