Teritoriul Ţării Făgăraşului se încadrează zonal în climatul temperat continental-moderat în proporţie de 65% (ţinutul cu climă de dealuri şi depresiune) şi în proporţie de circa 35% în sectorul cu climă de munte (ţinutul munţilor mijlocii din est şi al munţilor înalţi din sud).

Regimul climatic este diferenţiat pe cele două trepte principale ale reliefului în funcţie de altitudine, de expoziţia şi forma versanţilor. În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitaţii abundente şi iernile friguroase, cu ninsori bogate şi strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Ţinutul cu climă de deal se caracterizează prin veri calde, cu precipitaţii relativ frecvente şi prin ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când de intervale de încălzire. Inversiunile termice frecvente şi persistente în semestrul rece al anului fac să se individualizeze în depresiune topoclimatul specific acesteia, cu ierni mai reci decât pe pantele cu altitudini mijlocii ale munţilor.

Radiaţia solară globală înregistrează peste 115,0 kcal/cm²/an în depresiune şi sub 110,0 kcal/cm²/an pe culmile montane.

Circulaţia generală a atmosferei se caracterizează prin frecvenţa mare a advecţiilor de aer temperat-oceanic din vest şi nord-vest (mai ales în semestrul cald) şi frecvenţa relativ mică a advecţiilor de aer temperat-continental din nord-est şi est.

În raport cu etajarea generală a fenomenelor climatice din ţară noastră, Depresiunea Făgăraşului face parte din etajul climatic al dealurilor şi podişurilor, iar rama montană se înscrie în etajele climatice montane.

Etajul climatic depresionar cuprinde treapta inferioară a reliefului, alcătuită din lunca Oltului, piemonturi, dealuri, podiş, cu altitudini cuprinse între 400-560 m. Se caracterizează prin amplitudini termice mari, printr-o frecvenţă ridicată a îngeţurilor târzii şi timpurii, cu regim pluviometric de tip continental, afectat în mod evident de adăpostul munţilor şi printr-un regim eolian moderat, sustras vânturilor puternice. Acest climat prezintă un ridicat potenţial agro-productiv.

Etajul climatic premontan este un climat de tranziţie între cel depresionar şi cel montan. Corespunde în general zonei forestiere, cu altitudini de 650 până la 900 m. La acest etaj scade pericolul îngheţurilor târzii prin persistenţa stratului de zăpadă, printr-un regim eolian moderat şi printr-o frecvenţă apreciabilă a brizelor de munte. Asigură existenţa celui mai bogat mozaic vegetal de interes forestier şi pomicol şi a unui cadru deosebit de favorabil pentru cura balneo-climaterică (Perşani, Breaza, Sâmbăta, Vama-Cucului, Rotbav ).

Etajul climatic montan caracterizează relieful muntos cu altitudini cuprinse între 800-1000m, aceste limite variind în funcţie de orientare şi expoziţia versanţilor faţă de principalele componente ale circulaţiei atmosferice.

Subetajul montan inferior (900-1500 m), cu regim termic moderat este favorabil activităţilor turistice şi sporturilor de iarnă; aici se găsesc întinse păduri de fag pe alocuri amestecate cu răşinoase. În acest climat se situează zona Poiana Mărului, zona cabanelor montane care oferă condiţii excelente pentru turism, sporturi de iarnă, cure de teren profilactice.

Subetajul montan superior (1500-1800), propriu brâului pădurilor pure de molid, este un climat rece, cu ierni friguroase şi cu lungi perioade de vreme senină, favorabile sporturilor de iarnă şi turismului montan. Lunile de vară şi toamnă sunt destul de ospitaliere, permiţând prelungirea sezonului turistic estival pe durata a patru luni (iulie-octombrie). Anual sunt posibile circa 100 de zile cu ninsoare, iar stratul de zăpadă stabil durează cinci luni, oferind condiţii excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă în intervalul 15 decembrie- 15 aprilie. Local acest interval se poate prelungi şi în luna mai (Valea Sâmbetei, Bâlea).

Etajul climatic alpin ocupă sectoarele cele mai înalte ale munţilor, situate la atitudini mai mari de 1800 m. Este un climat cu ierni aspre şi veri destul de reci şi umede, cu vânturi puternice şi o mare persistenţă a stratului de zăpadă (aproximativ 200 de zile pe an). Din cauza ceţei şi a vânturilor, perioada favorabilă sporturilor de iarnă este considerabil redusă.